Barajul Bicaz

Pentru realizarea constructiei Barajul de la Bicaz au trebuit stramutate aproape 20 de sate.

Lucrarile de constructie la amenajarea hidro-energetica au inceput in luna noiembrie a anului 1950 an in care a fost aprobat planul de electrificare al tarii.

Costurile realizarii proiectului au fost de aproximativ 1,7 miliarde de lei ( bani socotiti la valoarea de atunci) si au insemnat pierderea a sute de vieti omenesti in timpul lucrarilor. Aici au muncit mii de detinuti ( majoritatea lor, in primii ani de santier, au fost detinuti politici cu inalta pregatire de specialitate) militari in termen si brigaderi.

Pentru realizarea constructiei au trebuit stramutate aproape 20 de sate. Doua dintre acestea , Rapciunita si Carnu, au disparut in totalitate. Au fost stramutati peste 18000 de locuitori din aproape 2300 de gospodarii.

Barajul Izvorul Muntelui, având înălţimea de 127 metri, este cel mai mare baraj de greutate (de pe râurile interioare ale României, fiind depăşit de Porţile de Fier I) şi al treilea dintre cele mai înalte baraje din România. Deasemenea este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa. În anul finalizării sale, respectiv 1961, era al 4-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa.

Acesta leagă muntele Gicovanu cu Obcina Horstei. El nu este unul monobloc, ci este format din 30 de ploturi separate prin rosturi etanşate amonte cu pene de beton armat şi tole de cupru. Corpul acestuia este străbătut de kilometri de galerii, puţuri de aerisire, nişe de vizitare. Încăperi special amenajate adăpostesc instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică şi comportare a fiecărui element.

In orasul Bicaz este deschis un muzeu cu exponate ce oglindesc constructiile hidroenergetice de pe valea Bistritei.